vineri, 25 iulie 2014

“Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”

În cadrul Atelierului de vacanţă –”Invitaţie la educaţie”, joi - 17 iulie, tinerii au avut ocazia de a se întâlni cu scriitorii Gigi Poşircă, Paul Stănişor, Zenovia Zamfir. Întâlnirea s-a derulat sub semnul cărţii şi autorului, al frumosului şi al prieteniei. Au ascultat şi au fost încântaţi de poeziile recitate de Paul Stănişor, de epigramele şi parodiile scrise de Gigi Poşircă. Copiii au pus mai multe întrebări și Timeea Petrescu a citit o lucrare din opera lui Marin Sorescu. Încurajaţi să-şi exprime gândurile și preocupările, tinerii au improvizat o scenetă pentru care au fost felicitaţi. Zenovia Zamfir, ca un semn al prieteniei “de dincolo de timp şi de cuvinte “, a prezentat un film documentar PowerPoint dedicat poetului Ion Constantin Cotulbea, realizat de Cristina Olteanu și cartea “Evocari. Amintiri “, publicată de membrii Societăţii Culturale “Anton Pann” în memoria prietenului plecat într-o “călătorie veşnică”. Prin glasurile cristaline ale copiilor, versurile lăsate moştenire de Constantin Cotulbea au prins viaţă pentru o clipă.


                                  Marea de cenuşă
                   Noi doi uitasem somnul între perne
                   şi ne priveam cu lacomul tăcut
                   când căutam cărările eterne
                   ca să cântăm un cor în început

                   Cu dorul tânăr răscoleam văpaia
                   redutelor căzute în abis
                   ne cuprindeam adâncurile, ploaia
                   şi ne-nnecam în lavă şi în vis

                   Tu îţi năşteai din dor o altă vrere
                   şi te robeai de sete şi de foc
                   când înălţam în rugă mângâiere
                   şi-o lacrimăunită în soroc

                   Şi-am fi rămas oricât, aşa, uitaţi
                   într-o osândă dulce, jucăuşă
                   de nu ne-am fi trezit ades marcaţi
                   de revărsarea mării de cenuşă

          Rm-Vâlcea
2.8.2005                                                                           Ion Constantin Cotulbea



                                       Vise

                   Ce visează oare florile?
                   Dar copacii, lacul,
                   pietrele şi păsările?
                   Că sunt nori sau viori?
                   Că au mere de aur
                   şi ramuri încărcate
                   cu cărări verzi,
                   şi rădăcini adânc înfipte
                   în smoală roşie?
                   Că au peştişori aurii
                   şi nuferi de omăt argintiu
                   care pot să ningă cu fluturi?
                   Că sunt oratori ce ştiu să povestească
                   despre toate cele, câte-n lună şi în stele?
                   Că sunt maci albaştri în grâu?
                   Sau sevă limpede ce curge-n râu?


                   Tu ce visezi?
                   Şi mai ales, cum îţi trezeşti visele?

                   Eu visez ades că zbor
                   şi că într-o zi
                   mă voi trezi
                   pasăre sau copac,
                   floare sau hamac,
                   lac sau piatră,
                   fluture sau vatră...
                   aripă sau lut,
                   drum de început,
                        creangă într-un pom
                   şi ce-i mai greu - om.

         Rm-Vâlcea
16.06.2005                                                             Ion Constantin Cotulbea

Ca un răspuns la tot ceea ce a fost: timp, trăire, iubire, prietenie, domnul Paul Stănişor a compus poezia:

               Veste de la domnul ,,C"

         Eu am fost cu voi şi sunt,
         Voi fi dincolo de mormânt,
         Cerând celui cel mai sfânt,
         Să v-ajute pe pământ.

         Eu sunt tot mereu cu voi,
         Voi fi până-n ziua de apoi,
         Chiar de-i ruptă din nevoi,
         Tot voi sparge vânt şi ploi!

         V-aduc floarea cea măiastră,
         Cu senin şi zare-albastră,
         Şi n-o ţineţi într-o glastră,
         Căci e nemurirea voastră!

         Vă vestesc schimbarea lumii,
         Ce se vrea strivirea ciumii,
         Bântuind iubirea mumii,
         Prea hulită-n gând de unii.

         Şi mai spun de-aci din zare,
         Unde nimeni nu mă doare,
         Să priviţi adânc în soare,
         Focul viu care nu moare.

         Nici nu ştiţi cât îmi doresc,
         Ramul de măslin ceresc,
         Să vă spună cât iubesc,
         Tot ce-n voi este Crăiesc!

         Vă doresc să fiţi uniţi,
         Să nu vă lasaţi striviţi,
         De marasm şi prozeliţi,
         Ce în veci vor fi huliţi.

         Eu, am fost şi numai sunt,
         Am plecat pe-al vieţii vânt,
         Urma mea este cuvânt,
         Lăsat vouă pe pământ!

În amintirea unui mâine când azi va fi un ieri îndepărtat, domnul Gigi Poşircă spunea:
„Zilele vin şi trec precum apa unui râu, mângâind malurile, trecând lin sau învolburate, până ajung în marea cea mare... Viaţa unui om curge şi ea cu împliniri sau neîmpliniri, cu bucurii şi tristeţi, scrijelind în cartea perpetuării semnul sau însemnul, ca o pecete în vreme şi în vremuri lăsând urmaşilor amintiri despre el, până când praful de stele va renaşte pentru suflet. Eu l-am pierdut pentru o vreme. Pierdut?! O, nu! Mai degrabă aş tinde spre acea cugetare: ... ,,Ci totul se transformă".
       Amintirea prietenului Ion Cotulbea mai curge prin gândurile noastre. Glasul lui încă mai răsună în filosofice cuvinte despre trup şi suflet, despre universul concepţiei şi percepţiei fiecărui individ, despre... despre... O, Doamne, câte întrebări sunt şi câte se vor mai naşte sub semnul misterului? ,,Ece Omo"! Ion Cotulbea, el omul, căuta răspunsuri în imensitatea universului în continuă transformare.” La final, versurile marelui poet Tudor Arghezi au întregit clipa de bucurie şi poezie:

Ex libris
Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis….
Cuvinte potrivite (1927)

Activitatea a fost organizată de secţiile "Sala de lectură" şi "Împrumut carte pentru adulţi"

Zenovia Zamfir

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu