Atelier de vacanta - A fi tu insuti

Atelier de vacanta "A fi tu însuţi", cu psihologul Maria Georgescu

Album foto A fi tu insuti I

Album foto A fi tu insuti II

Psihologia este ştiinţa sufletului şi cuvântul psihologie vine din cuvântul grec psyche, suflet şi logos, discurs .
Funcţiile psihologului sunt multiple. În mod tradiţional el participă la diagnostic (teste, convorbiri) şi la dezvoltarea persoanei (psihoterapie, sfaturi, sprijin).
Misiunile psihologilor şcolari vizează prevenirea dificultăţilor şcolare, elaborarea şi aplicarea proiectului pedagogic al şcolii, concepţia, punerea în aplicare şi evaluarea măsurilor de ajutor individuale sau colective în beneficiul elevilor în dificultate, integrarea tinerilor cu dizabilităţi..

Mai jos avem postat un articol al unui psiholog şcolar.

STIMA DE SINE ȘI SUCCESUL PERSONAL

PROFESOR PSIHOLOG GEORGESCU MARIA - ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 5 RÂMNICU VÂLCEA

Stima de sine este abilitatea de a te simţi şi de a gândi în mod pozitiv despre tine. O stimă de sine pozitivă, realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului. Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele pe care le are copilul şi din acţiunile pe care le realizează şi la care participă. Experienţele din timpul copilăriei au un rol esenţial în dezvoltarea imaginii de sine. Astfel, succesele şi eşecurile din copilărie precum şi modalităţile de reacţie a copilului la acestea definesc imaginea pe care o are copilul despre el. Atitudinile părinţilor, profesorilor, ale colegilor sau prietenilor contribuie la crearea imaginii de sine a copilului.

Copiii cu o stimă de sine pozitivă …

• îşi asumă responsabilităţi (“Pot să fac acest lucru.”);
• se comportă independent (“Mă descurc singur.”);
• sunt mândri de realizările lor (“Sunt mândru pentru că …”, “Sunt important.”);
• realizează fără probleme sarcini noi (“Sunt convins că pot să fac acest lucru.”);
• îşi exprimă atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative (“Îmi place de mine aşa cum sunt.”, “Sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine.”);
• oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi (“Am nevoie de ajutorul tău.”).

Experienţele care dezvoltă o imagine de sine sănătoasă:

• este încurajat, lăudat;
• este ascultat;
• i se vorbeşte cu respect;
• i se acordă atenţie şi este îmbrăţişat;
• are performanţe bune în activităţile extraşcolare (sport, desen, pictură, teatru) sau şcoală are prieteni de încredere.

Copiii cu o stimă de sine scăzută …

• sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi ( “Nu sunt bun de nimic.”, “Nu sunt în stare să fac asta.”, “Nu am nici o calitate.”);
• evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi (“Nu voi fi în stare să iau examenul.”);
• se simt neiubiţi şi nevaloroşi (“Sunt antipatic.”. “Nu mă place nimeni.”, “Sunt plictisitor.” );
• îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor (“Adultul a fost nedrept cu mine.”);
• pretind că sunt indiferenţi emoţional (“Nu mă interesează că am luat nota 4 la ….”);
• nu pot tolera un nivel mediu de frustrare (“Nu ştiu cum să rezolv problema.”, “Nu pot să învăţ.”);
• sunt uşor influenţabili (“Prietenii mei cred că este bine să fumezi.”);
• nu îşi asumă responsabilităţi, este prea “cuminte”;
• pare rebel, nepăsător.

Experienţele care formează o imagine de sine scăzută:

• este des criticat (“Dacă cineva mă critică, înseamnă că sunt prost şi ridicol.”);
• i se vorbeşte pe un ton ridicat (se ţipă);
• este ignorat, ridiculizat (“Nu trebuie să faci greşeli.”);
• ceilalţi (părinţi, adulţi) aşteaptă să fie întotdeauna “perfect” (“Trebuie să fiu competent, să am note mari pentru ca părinţii mei să mă iubească.”);
• are eşecuri în activităţile extraşcolare sau şcolare ( “Dacă prietenii sau colegii mei nu mă plac nu am nicio valoare.”);
• comparaţii frecvente între fraţi;
• standarde exagerate ale părinţilor privind performanţele sale şcolare.

Dezvoltarea încrederii în sine a copilului este baza oricărui proces de învăţare şi mai ales a învăţării de comportamente. Cum puteţi face acest lucru :

• prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. «Bravo! Ai reuşit»;
• prin atenţia acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situaţiei. “Apreciez modul în care ai rezolvat …”;
• prin acceptarea diferenţelor individuale – fiecare copil învaţă diferit un comportament şi reacţionează diferit într-o situaţie. “Mă bucur când tu …”;
• prin încrederea zilnică pe care i-o acordaţi;
• prin aşteptări realiste faţă de copil, aşteptări adaptate nevoilor şi potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt mândru/ă când …”;
• prin evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. “Pentru mine eşti special!”.

Bibliografie: Lect. Univ. Drd. Coman Petruţa - Autocunoaştere şi dezvoltare personală