În cadrul
Atelierului de vacanţă –”Invitaţie la educaţie”, joi - 17 iulie,
tinerii au avut ocazia de a se întâlni cu scriitorii Gigi Poşircă, Paul Stănişor,
Zenovia Zamfir. Întâlnirea s-a derulat sub semnul cărţii şi autorului, al
frumosului şi al prieteniei. Au ascultat şi au fost încântaţi de poeziile
recitate de Paul Stănişor, de epigramele şi parodiile scrise de Gigi Poşircă. Copiii au pus mai multe întrebări și Timeea Petrescu a citit o lucrare din opera lui Marin
Sorescu. Încurajaţi să-şi exprime gândurile și preocupările, tinerii au improvizat o scenetă pentru care au fost
felicitaţi. Zenovia Zamfir, ca un semn al prieteniei “de dincolo de timp
şi de cuvinte “, a prezentat un film documentar PowerPoint dedicat poetului Ion Constantin Cotulbea, realizat de Cristina Olteanu și cartea “Evocari. Amintiri “, publicată de
membrii Societăţii Culturale “Anton Pann” în memoria prietenului plecat într-o “călătorie
veşnică”. Prin glasurile cristaline ale copiilor, versurile lăsate moştenire
de Constantin Cotulbea au prins viaţă pentru o clipă.
Marea de cenuşă
Noi doi uitasem somnul între
perne
şi ne priveam cu lacomul
tăcut
când căutam cărările eterne
ca să cântăm un cor în
început
Cu dorul tânăr răscoleam
văpaia
redutelor căzute în abis
ne cuprindeam adâncurile,
ploaia
şi ne-nnecam în lavă şi în
vis
Tu îţi năşteai din dor o altă
vrere
şi te robeai de sete şi de
foc
când înălţam în rugă
mângâiere
şi-o lacrimăunită în soroc
Şi-am fi rămas oricât, aşa,
uitaţi
într-o osândă dulce, jucăuşă
de nu ne-am fi trezit ades
marcaţi
de revărsarea mării de cenuşă
Rm-Vâlcea
2.8.2005
Ion Constantin Cotulbea
Vise
Ce visează oare florile?
Dar copacii, lacul,
pietrele şi păsările?
Că sunt nori sau viori?
Că au mere de aur
şi ramuri încărcate
cu cărări verzi,
şi rădăcini adânc înfipte
în smoală roşie?
Că au peştişori aurii
şi nuferi de omăt argintiu
care pot să ningă cu fluturi?
Că sunt oratori ce ştiu să
povestească
despre toate cele, câte-n
lună şi în stele?
Că sunt maci albaştri în
grâu?
Sau sevă limpede ce curge-n
râu?
Tu ce visezi?
Şi mai ales, cum îţi trezeşti
visele?
Eu visez ades că zbor
şi că într-o zi
mă voi trezi
pasăre sau copac,
floare sau hamac,
lac sau piatră,
fluture sau vatră...
aripă sau lut,
drum de început,
creangă într-un pom
şi ce-i mai greu - om.
Rm-Vâlcea
16.06.2005
Ion Constantin Cotulbea
Ca un răspuns la
tot ceea ce a fost: timp, trăire, iubire, prietenie, domnul Paul Stănişor
a compus poezia:
Veste de la domnul ,,C"
Eu am fost cu voi şi sunt,
Voi fi dincolo de mormânt,
Cerând celui cel mai sfânt,
Să v-ajute pe pământ.
Eu sunt tot mereu cu voi,
Voi fi până-n ziua de apoi,
Chiar de-i ruptă din nevoi,
Tot voi sparge vânt şi ploi!
V-aduc floarea cea măiastră,
Cu senin şi zare-albastră,
Şi n-o ţineţi într-o glastră,
Căci e nemurirea voastră!
Vă vestesc schimbarea lumii,
Ce se vrea strivirea ciumii,
Bântuind iubirea mumii,
Prea hulită-n gând de unii.
Şi mai spun de-aci din zare,
Unde nimeni nu mă doare,
Să priviţi adânc în soare,
Focul viu care nu moare.
Nici nu ştiţi cât îmi doresc,
Ramul de măslin ceresc,
Să vă spună cât iubesc,
Tot ce-n voi este Crăiesc!
Vă doresc să fiţi uniţi,
Să nu vă lasaţi striviţi,
De marasm şi prozeliţi,
Ce în veci vor fi huliţi.
Eu, am fost şi numai sunt,
Am plecat pe-al vieţii vânt,
Urma mea este cuvânt,
Lăsat vouă pe pământ!
În amintirea unui mâine când azi
va fi un ieri îndepărtat, domnul Gigi
Poşircă spunea:
„Zilele vin şi trec precum apa
unui râu, mângâind malurile, trecând lin sau învolburate, până ajung în marea
cea mare... Viaţa unui om curge şi ea cu împliniri sau neîmpliniri, cu bucurii
şi tristeţi, scrijelind în cartea perpetuării semnul sau însemnul, ca o pecete
în vreme şi în vremuri lăsând urmaşilor amintiri despre el, până când praful de
stele va renaşte pentru suflet. Eu l-am pierdut
pentru o vreme. Pierdut?! O, nu! Mai degrabă aş tinde spre acea cugetare: ...
,,Ci totul se transformă".
Amintirea prietenului Ion Cotulbea
mai curge prin gândurile noastre. Glasul lui încă mai răsună în filosofice
cuvinte despre trup şi suflet, despre universul concepţiei şi percepţiei
fiecărui individ, despre... despre... O, Doamne, câte întrebări sunt şi câte se
vor mai naşte sub semnul misterului? ,,Ece Omo"! Ion Cotulbea, el omul,
căuta răspunsuri în imensitatea universului în continuă transformare.” La
final, versurile marelui poet Tudor Arghezi au întregit clipa de bucurie şi
poezie:
Ex libris
Carte frumoasă, cinste
cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis….
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis….
Cuvinte potrivite (1927)
Activitatea a fost organizată de secţiile "Sala de lectură" şi "Împrumut carte pentru adulţi"
Zenovia Zamfir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu